Deschidem seria celor 4 episoade video despre generozitate cu 5 dintre prietenii GivingTuesday Marius Manole, Toader Păun, Ariel Constantinof, Ioana Oncioiu și Dumitru Necula, care ne-au povestit despre ce impact mare poate avea un gest mic de generozitate.

Suntem siguri ca te vor inspira să #puiinimă de GivingTuesday. Abia așteptăm să aflăm despre inițiativa de bine pe care îți vei propune să o faci de săptămâna generozității. Că să dam și noi vestea buna mai departe, înscrie-ți inițiativa și pe site-ul nostru AICI.

Marius Manole a strâns bani pentru a ajuta o fată bolnavă de leucemie

“Undeva, într-o toamnă cred, am văzut pe Facebook un tată disperat că fiica lui fusese depistată cu o boală destul de gravă… leucemie.

Ne-am propus să strângem niște bani. Nu știam cum, nu știam cum să facem… Știam că trebuie să ajutăm, dar nu știam cum. Și ne-a venit ideea să jucăm niște spectacole, că practic noi cu asta ne ocupăm. Și atuncea cam asta e forma prin care puteam să strângem bani. 

Și au venit 700 de oameni, care n-aveau unde să stea. Și pentru că n-aveau unde să stea în sală, i-am urcat pe scenă. Și au urcat pe scenă cu noi, stăteau în jurul nostru și noi practic… nouă ne-a mai rămas așa, un cerculeț mic. Și așa am jucat. Bine, era și un spectacol pe care puteam să-l jucăm așa. Tatăl fetei era chiar în primul rând și plângea tot timpul, asta n-am să uit niciodată. Și dincolo de asta se simțea că nu e… nici nu jucam bine, jucam cum jucam, nici nu mai conta. Da’ ideea era că toată lumea știa că e acolo ca să ajute. Am făcut asta două seri, două seri la rând cu 700 de oameni, deci 1400 de oameni. Și s-a strâns pe timpul ăla o sumă… s-a strâns o sumă pe timpul ăla: 8000 de euro, era o cutiuță acolo de plexiglas. 

Și, după aceea, fata a plecat, unde a plecat să se opereze. Și ea ne trimitea încontinuu poze de la spital, și ne mulțumea frumos și noi îi uram sănătate. Și după aia, cazul s-a rezolvat pe bune și fata e sănătoasă. Și după vreo 8-9 luni sau un an, nu mai știu, când totul s-a stabilizat, și erau în regulă analizele, ne-a scris și ne-a mulțumit frumos. Dar senzația asta, că ai reușit să smulgi din ghearele morții un om…

Poți să fii generos, poți să ajuți și poate că o vorbă să facă mai mult decât toți banii din lume, într-un moment anume. E vorba de timp. Și dacă tu reușești să dai din ce ai tu mai prețios, adică din timpul tău, să plimbi un câine care nu are stăpân, să dai de mâncare, să te duci la un azil de bătrâni, să întinzi o mână unui bătrân să traverseze strada sau să îi cari sacoșa sau să îl ajuți într-un fel. Cred că, de fapt, ăsta e cel mai mare dar pe care putem să-l facem. Timpul. Timpul nostru.”

Toader Păun a apelat la HOSPICE Casa Speranței, iar bunica lui a primit sprijin în lupta cu o boală incurabilă.

“Îmi este foarte greu să nu devin emoțional în momentul în care vorbesc de Hospice Casa Speranței, pentru că este locul unde m-am dus să cer ajutor în ultimele momente de viață ale bunicii mele. 

Băteam la ușile tuturor medicilor, încercând să ajut o femeie în vârstă, care a suferit de cancer, de care nu știa. Și această suferință nici măcar nu i-am dezvăluit-o, până când s-a stins din viață. Și medicii îmi spuneau că este mult prea în vârstă, că nu au ce să facă. și singura ușă la care am bătut și am găsit un asemenea ajutor a fost Hospice Casa Speranței. Inclusiv un ajutor psihologic, suport pentru mine și familia mea, dar mai ales pentru bunica mea, astfel încât acele ultime clipe de viață să fie unele în care să poată să pășească dincolo cu demnitate și să simtă cât mai puțină suferință.”

Ariel Constantinof i-a cumpărat dulciuri unui tânăr care nu și le permitea

“Aveam o zi proastă acum vreun an de zile și m-am dus să-mi iau ceva dulce de la un magazin și, cumva, întâmplător, tipul din fața mea n-a avut destui bani să-și cumpere tot. Și a trebuit să renunțe fix la niște dulciuri, cumva motivul pentru care și eu ieșeam. Și-a păstrat mezelurile, și-a păstrat, în fine, cele câteva chestii. Și am văzut cumva supărarea lui că, na, neavând bani…Și cumva reacția lui, relativ… ieșirea lui supărată asupra vânzătoarei. Am văzut și reacția vânzătoarei. Eu eram chiar în spatele lui, în ceafa lui aproape. În fine, și când am ajuns eu la casă să-mi plătesc lucrurile, în ultima clipă, vâzând și produsul ăsta dulce al lui lăsat deoparte acolo, i-am spus casieriței să mi-l dea mie, că-l vreau eu. Mi l-a dat, l-am plătit…

Și speram doar să ies repede din magazin, să-l mai prind pe tipul ăsta din urmă. Și am ieșit, m-am uitat stânga-dreapta, l-am văzut în partea dreaptă și am mers după el. Îmi bătea inima super tare, adică era super emoționant pentru mine să fac asta. I-am zis „Hei, scuze!”. L-am bătut pe umăr, parcă s-a întors, m-a întrebat care-i treaba? Și i-am zis: „Uite, eram în spatele tău la casă, am văzut situația și nu obișnuiesc să fac asta, am simțit-o și, na, chiar sper să te bucure asta. Poate că aveam și eu nevoie să fac asta acum, fiind și eu trist, și să te bucur pe tine, dar, na, sper că… În fine, și aia a fost, adică fiecare și-a văzut după aia de drum, și cumva cred că mi-am schimbat și eu mood-ul

Generozitate nu înseamnă neapărat să cumperi cuiva la magazin ceva. Sau să dai o chestie fizică sau… Nu, cred că generozitate înseamnă inclusiv doar să asculți pe cineva. Pentru că simți că omul ăla are nevoie să fie un pic ascultat. Generozitate înseamnă să vezi că unui om i-ar prinde bine o îmbrățișare și să fii tu ăla care are curaj să se ducă spre el cu brațele deschise și să-l îmbrățișeze.”

Ioana Oncioiu este voluntar la Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor

“Ceea ce mi s-a întâmplat mie a fost dincolo de imaginație, când am cunoscut-o pe doamna Despina, cea care…cea la care mă duc în fiecare săptămână. Nici nu știu cum să explic, mă duc acolo și mă gândesc cu super mare recunoștință că puțini au ocazia să cunoască un om atât de minunat. 

În relația cu ea de multe ori mă gândesc cine de fapt dăruiește? Dacă nu, de fapt, eu sunt cea care primește mult mai mult decât dăruiește.”

Dumitru Necula este unul dintre vârstnicii pentru care Niciodată singur este ca o familie.

“Pentru mine înseamnă foarte mult. Eu am zis de când am venit în această asociație, că e ca familia mea. De fapt, e familia mea. Că nu mai am pe nimenea, decât eu singur sunt. Copii sunt plecați de ani de zile, nu știu dacă mai vin. Și aici e toată speranța mea. Vine un voluntar săptămânal, a fost de pandemia asta, ne-a adus pachete.”

#puneinimă de GivingTuesday: donează sânge, fă o donație în bani sau produse, fă voluntariat, dăruiește-ți ziua sau fă orice alt act de generozitate. Înscrie inițiativa ta pe site, ca să dăm și noi de veste și să implicăm cât mai mulți oameni de bine!

Și nu uita: cu toții avem ceva de dat.

Mai multe despre cum te poți implica de GivingTuesday AICI.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.