Episodul al doilea din mini seria noastră despre generozitate este despre importanța donării de sânge, despre impactul educației făcută cu suflet, despre gesturile mici care pot schimba literalmente vieți.

Tu ce faci de GivingTuesday – săptămâna generozității (1-8 decembrie)?
Înscrie inițiativa ta pe site sau susține-le pe cele înscrise.

Hai să dăm împreună de veste mai departe că nu doar ce este negativ este contagios, ci și generozitatea poate fi!

Alex Grecu donează recurent sânge

Dacă stai să te gândești, un simplu gest poate schimba cursul vieții unei persoane, literal. Un gest care ar putea să nu aibă niciun fel de însemnătate pentru tine. 

Probabil că cei mai mulți dintre noi facem anumite gesturi în fiecare zi, gesturi care să nu ne targeteze neapărat doar pe noi. Dar pentru mine, unul dintre elementele pe care le fac într-un mod recurent, una dintre acțiunile pe care le îndrăgesc foarte mult, este aceea de donare de sânge.

Noi suntem sănătoși, suntem bine, viața este frumoasă. Dar care e garanția că nu o să fim noi acea excepție? Acel procent minoritar? Să ne trezim noi în acea situație? Și atunci, vreau să vă întreb… dacă noi am fi puși în ipostaza în care ar trebui să primim sânge, oare ne-ar plăcea să știm că există donatori, un număr mare? Astfel încât să putem să avem o șansă la viață. 

Cristian Petrescu a fost învățător Teach for Romania și a ajutat un elev care avea nevoie de grijă și atenție.

Am să mă refer la un exemplu care mie mi-e foarte drag și cumva m-a marcat. Un băiețel, pe care l-am preluat în clasa a treia, rămăsese repetent. Era genul ăsta, rebel, uneori ușor violent, aș putea zice. Probabil că la prima vedere ai fi zis că e un copil problemă, dar nu era un copil problemă. Mie mi se părea că avea un potențial enorm.

Nu voia să scrie, nu voia să citească, nu voia să socotească. Era…cumplit. Și atunci, mă rog, am decis să-mi stabilesc așa o strategie de abordare. Mergeam cu el undeva (era o cameră mică înainte de cancelarie) și stăteam la sendvișuri, povesteam, îl încurajăm așa să, mă rog, să spună cât mai mult despre el. Cred că am făcut chestia asta vreo trei săptămâni.

Am avut așa un moment din ăsta care m-a…cum să spun? M-a terminat, pe românește. A venit odată la mine, în pauză, și zice: „Domnu’, eu vreau să vă rog ceva”. Zice: „Vreau să mă lăsați să vorbesc cu clasa”. Și ce credeți că a făcut? A venit cu un bilețel (îl am la mine, oricum îl păstrez tot timpul). Și a fost ceva de genul (în condițiile în care el era cel care dinamita clasa): „Dragi colegi, hai să fim din nou o clasă, să nu mai supărăm pe domnu’, să nu ne mai jignim. Dacă vreți, cine vrea să fim din nou o clasă, să vină aici!”

Deci copilul ăla mie mi-a, cum să spun, mi-a umplut sufletul, așa. Și a fost pentru mine o lecție, încă o lecție de viață, că totuși acolo, dacă tu ai răbdare și, mă rog, le dăruiești atenția, și timpul, și răbdarea… ei o să se arate până la urmă, mai ales la vârstele astea mici. Mie mi-a plăcut foarte mult să lucrez cu copiii mici. 

Andreea Ciolacu a fost eleva învățătorului Cristian Petrescu.

Domnu’ avea răbdare cu noi, și de-asta îmi plăcea. Era amuzant cu noi. Dacă noi greșeam ceva, ne zicea: „Hai că ești puternică, ești puternic, poți să faci!”

Și asta îmi plăcea la domnu’, că ne încuraja pe toți. Și ne dădea mai multă, nu știu cum să zic, mai multă energie pozitivă să facem.

Așa am învățat că trebuie să am răbdare cu mine și cu cei din jur. Când fac câte ceva și trebuie să îi ajut, cum m-a ajutat și pe mine domnu’. 

Cătălin Georgescu a donat bani în numele unui curier.

Am comandat un produs în pandemie și mă simțeam oricum super prost și vinovat că am chemat curierul prin toți microbii din lume. Ba mai rău, nici nu aveam bacșiș să-i dau și voiam să îl răsplătesc pe măsură că, na, depusese efortul.

Așa că, în momentul în care a venit și mi-a adus singurul produs pe care l-am comandat în perioada asta de două luni, i-am zis: „Băi îmi pare rău, nu am bacșiș, dar uite, am donat în numele tău 2 euro către campania Dăruiește Viața și sper să fii ok cu asta.” Și răspunsul lui (schimbul de mesaje a fost prin SMS, am uitat să menționez)… Răspunsul lui a fost atât de „heartwarming” și entuziast, încât apoi l-am întrebat: „Băi, e ok dacă pot să împărtășesc chestia asta cu oamenii de Facebook?” Și el a zis: „Da sigur, nicio problemă!”.

Apoi chestia asta a devenit…virală.

Alex Păun a primit o noua șansă la viață cu ajutorul donatorilor de sânge mobilizați de N-avem Sânge.

În anul 2018 am avut boala aplazie medulară și am avut nevoie de transfuzie de sânge. Și mama a luat legătura cu echipa „N-avem sânge ca să mobilizeze lumea, să se ducă la donare de sânge.

Sunt recunoscător tuturor donatorilor, tuturor organizațiilor care m-au ajutat, mai ales echipei „N-avem sânge”. Și încerc să mai vorbesc și cu familia să se ducă, rudele, să doneze sânge. Au nevoie și alții să beneficieze de acest lucru.

Acum sunt bine. Datorită doamnei doctor, continui un tratament acasă. Mă duc la controale o dată la trei luni și chiar din ce în ce mai rar mă cheamă. Încep să-mi scoată și din medicamente ca să nu le mai iau, pentru a mă ajuta cu măduva, să îmi producă ce am nevoie: imunitate, trombocite, hemoglobină și așa mai departe. 

Datorită celor care mi-au donat sânge am acum o noua șansă la viață!

#puneinimă de GivingTuesday: donează sânge, fă o donație în bani sau produse, fă voluntariat, dăruiește-ți ziua sau fă orice alt act de generozitate. Înscrie inițiativa ta pe site, ca să dăm și noi de veste și să implicăm cât mai mulți oameni de bine!

Și nu uita: cu toții avem ceva de dat.

Mai multe despre cum te poți implica de GivingTuesday AICI.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

*

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.